MAREA NEAGRA
ȘORICELUL DE MARE
(Callionymus pusillus Delaroche, 1809)
Habitat și distribuție:
- Specie comună în Bazinul Mediteranean, Marea Marmara și Marea Neagră.
- Trăiește pe funduri de piatră, aproape de țărm, la adâncimi de 5-10 m.
- În România, a fost semnalat în zonele Agigea și Mangalia.
Caracteristici fizice:
Masculii sunt mai mari și, în perioada de reproducere, au înotătoare mai lungi (în special dorsala a doua și caudala).
Dimensiuni:
Lungime obișnuită: 9-15 cm.
Corp:
Fusiform, fără solzi.
Cap mare, turtit dorsoventral, cu o gură mică și falca inferioară mai scurtă.
Dinți mici, conici, ascuțiți, dispuși pe mai multe rânduri.
Ochii sunt apropiați și orientați în sus.
Preoperculul este prevăzut cu un pinten orientat spre spate, terminat cu 2-3 ghimpi.
Dimorfism sexual:
Masculii sunt mai mari și, în perioada de reproducere, au înotătoare mai lungi (în special dorsala a doua și caudala).
Colorație:
- Spate: brun-cenușiu cu puncte și dungi sidefii.
- Laturi: mai deschise, cu 18-20 benzi transversale argintii.
- Abdomen: alb-argintiu.
- Înotătoare dorsale: dungi oblice ondulate, albe sau sidefii, cu margini negre.
- La femele, dungile dorsale sunt negricioase, iar marginea analei este neagră.
Reproducere:
- Are loc probabil în timpul verii (iulie-august).
- Icrele: sunt pelagice.
Hrănire:
Cumacee
Se hrănește cu crustacee mici, precum:
Izopode
Amfipode
MAREA NEAGRĂ
DORADA
(Sparus aurata Linnaeus, 1758)
Habitat și distribuție:
- Preferințe: Apă caldă, fiind un pește marin întâlnit pe coasta estică a Atlanticului și în Marea Mediterană.
- Marea Neagră: Rar întâlnită, semnalată ocazional la litoralul românesc, mai exact în zona Agigea.
Caracteristici fizice:
- Dimensiuni:
- Lungime obișnuită: 25-35 cm.
- Exemplare rare pot atinge până la 50 cm.
- Corp:
- Oval, foarte turtit lateral, acoperit cu solzi subțiri, de mărime medie.
- Gură:
- Nu foarte mare, prevăzută cu:
- 6 dinți conici, ușor curbați, pe fiecare falcă în partea anterioară.
- Molari dispuși în 3 rânduri pe mandibulă și 4-5 rânduri pe maxilă.
- Nu foarte mare, prevăzută cu:
Colorație:
Înotătoarea anală, pectoralele și coada: Cenușii.
Spatele și capul: Verzi-albăstrui.
Laturile: Argintii, cu reflexe galben-aurii.
Abdomenul: Albicios.
Particularități:
La baza înotătoarelor pectorale, se observă o pată distinctă, negru-violacee.
Înotătoarea dorsală: Albastruie.
Înotătoarele ventrale: Violet-cenușii.
Reproducere:
- Perioada de reproducere are loc către sfârșitul iernii.
- Hermafrodism periodic: Dorada trece prin schimbări sexuale naturale în anumite etape ale vieții sale.
Hrănire:
- Se hrănește predominant cu moluste, demonstrând un comportament selectiv:
- Consumă doar carnea moluștelor.
- Cochiliile sunt aruncate, fără a fi consumate.
Importanță economică și ecologică:
- Dorada este foarte apreciată pentru carnea sa delicată și este considerată o specie valoroasă în pescuitul comercial și în acvacultură.
- Deși rar întâlnită în Marea Neagră, ea reprezintă un simbol al biodiversității marine din zonele temperate.
MAREA NEAGRA
Lavrac
LUPUL DE MARE
Lavracul, cunoscut și sub numele de lup de mare sau biban de mare. (Dicentrarchus labrax), este unul dintre cei mai apreciați pești atât de pescari, cât și în gastronomie. Este un pește marin din familia Moronidae, renumit pentru carnea sa albă, fragedă și gustoasă. Iată tot ce trebuie să știi despre acest pește impresionant:
1. Descriere Fizică
Particularități: Are o gură mare, cu dinți fini și două înotătoare dorsale. Prima înotătoare dorsală este formată din spini, iar cea de-a doua are raze moi.
Aspect: Are un corp fusiform, alungit, acoperit de solzi mici și lucioși. Culoarea variază de la argintiu pe laterale la un gri-albăstrui sau verde închis pe spate, cu burta albicioasă.
Dimensiuni: În general, lavracii ajung la o lungime de 30–70 cm, dar exemplarele mari pot depăși 1 metru și pot cântări peste 10 kg.
2. Habitat
- Zone de trai: Lavracul trăiește predominant în apele marine temperate și subtropicale din Oceanul Atlantic de Est, de la Norvegia până la Senegal, dar și în Marea Mediterană și Marea Neagră.
- Habitate preferate: Este întâlnit în apropierea coastei, în golfuri, estuare și lagune, dar poate fi găsit și în ape adânci. Se adaptează bine atât în ape sărate, cât și în ape salmastre.
- 3.Comportament și Alimentație
Dietă: Este un prădător oportunist. Se hrănește cu pești mici (anșoa, sardine), crustacee (creveți, crabi) și cefalopode (caracatițe, calmari).
Comportament: Este un înotător rapid și un vânător activ. Tinde să fie mai activ noaptea, dar poate vâna și în timpul zilei.
4. Reproducere
Perioada de reproducere: Se reproduce în apele mai adânci, în lunile de iarnă și primăvară, când temperatura apei este între 13–15°C.
Ouă: Este un pește ovipar, depunând ouă pelagice care plutesc în apă până la eclozare.
MAREA NEAGRA
OBLADA
(Oblada melanura Linnaeus, 1758)
Habitat și distribuție:
- Este o specie marină răspândită în:
- Marea Mediterană
- Marea Neagră
- Oceanul Atlantic de Est (de la Golful Biscaya până în Senegal).
- Trăiește în apropierea litoralului, preferând apele puțin adânci (până la 30-50 m) și zonele cu funduri stâncoase, nisipoase sau cu vegetație marină.
Caracteristici fizice:
Flancuri lucioase, cu reflexii albăstrui sau verzui.
Dimensiuni:
Lungime medie: 20-25 cm.
Lungime maximă: 34 cm.
Culoare:
Corp argintiu, cu o pată neagră caracteristică la baza înotătoarei codale.
Hrănire:
Pe timp de noapte, are tendința de a căuta hrană în zone mai adânci.
Este un pește omnivor, hrănindu-se cu:
Alge marine.
Crustacei mici.
Moluște.
Viermi marini.
Formă:
Corp alungit, ușor comprimat lateral.
Solzi relativ mici și bine fixați.
Comportament și reproducere:
- Este o specie socială, formând bancuri numeroase, mai ales în zonele apropiate de coastă.
- Reproducere:
- Are loc în perioada primăvară-vară.
- Depunerea icrelor are loc în ape puțin adânci, în zone protejate.
MAREA NEAGRA
LUNAR FUSILIER
(Caesio lunaris)
Fusilierul lunar (Caesio lunaris) este o specie de pește marin din familia Caesionidae, cunoscut și sub denumirile de fusilier albastru sau fusilier lunar. Este răspândit în apele tropicale ale zonei Indo-Pacific.
Distribuție și habitat
Fusilierul lunar este întâlnit pe tot cuprinsul Indo-Pacificului. Se află de-a lungul coastei de est a Africii, din Marea Roșie până în Sodwana Bay, KwaZulu-Natal, Africa de Sud, și se extinde spre est prin Oceanul Indian, incluzând Golful Persic și până în Oceanul Pacific. În Pacific, are o rază de distribuție care se extinde spre est până la Insulele Marshall și Fiji, spre nord până la sudul Japoniei și spre sud până la nord-vestul Australiei și Noua Caledonie. Este întâlnit la adâncimi de până la 60 m în ape costiere, în apropierea recifelor de corali, preferând pantele marine și lagunele.
Biologie
Fusilierii lunari formează școli mari în ape intermediare, de-a lungul marginii superioare a pantelelor abrupte și în apropierea recifelor de corali. Aceștia formează frecvent școli mixte cu alți fusilierii. Se hrănesc cu zooplancton. Adulții se hrănesc în ape adânci și clare, la distanță de recif în timpul zilei, refugiindu-se în recif pe timpul nopții, în timp ce juvenilii preferă să rămână aproape de recif. Juvenilii se asociază frecvent cu alți fusilierii juvenili, în special cu Caesio cuning. Aceasta este o specie ovovivipară, care depune un număr mare de ouă pelagice mici.